În ce măsură banii “aduc” fericirea? – partea I

După o perioadă de pauză am revenit pe blog, cu un articol promis de anul trecut despre cercetarea mea de licență pe tema banii, motivele pentru care oamenii fac bani și satisfacția în viață.

În această pauză am lucrat mult la mine, mi-am mai luat câteva certificări, am mai mai făcut niște formări în coaching și psihologie, așa că acum revin cu forțe noi și cunoștințe pe care vreau să le împărtășesc cu tine.

Te anunț că va urma un articol mai lung, format din două părți, așa că ia-ți un ceai, apă sau cafea și hai cu mine în cercetarea ce urmează. Posibil să fi făcut și tu parte din ea, așa că pe această cale vreau să îți mulțumesc 🙂

Legătura dintre bani și fericire

Această legătură a fost studiată intens de-a lungul timpului. Iar un exemplu în acest sens este cel din Statele Unite ale Americii, unde, conform unui studiu realizat, de Diener și Oishi în anul 2000 s-a constatat că, deși, PIB/cap de locuitor a crescut de trei ori din 1940 până în anul 1990, nivelul satisfacției în viață a rămas constant. 

În literatura de specialitate se propune că, deși banii pot aduce oamenilor o formă de mulțumire, nu le va cumpăra fericire de lungă durată, indiferent de venit. Deși cercetările au arătat că, la nivel social, indivizii mai bogați tind să fie mai fericiți decât indivizii mai puțin bogați, la un nivel individual al analizei, venitul personal nu pare să prezică într-un mod adecvat starea de bine a oamenilor (Ashkanasy, 2011).

Am putea afirma că banii au o legătură cu starea de bine, dar numai până la un anumit prag. Conform paradoxului lui Easterlin, odată ce se depășește un nivel „minim rezonabil” al stării materiale, asociat „clasei mijlocii”, majoritară sociologic în societățile cu economie dezvoltată, banii nu mai contribuie la producerea fericirii (Gavreliuc, 2019). Însă, conform altor studii (Diener et al., 1985) se pare că cei mai bogați americani sunt mai fericiți decât media.

După cum poate știți, este foarte greu de demonstrat o cauză și un efect în ceea ce privește fericirea și banii, deoarece este posibil să fie vorba de mai mulți factori ce contribuie la fericire, cum ar fi: cultura, credințele, valorile, satisfacerea anumitor nevoi psihologice (autonomie, competență și relaționare).

Se pare că, în ceea ce îi privește pe români, insecuritatea socio-economică este un factor important ce îi împiedică fie fericiți, fiind nevoie de timp pentru ca supraviețuirea și condițiile de trai să fie decente, astfel încât să le permită să se concentreze pe nevoi superioare.

Conform unui alt studiu realizat pe antreprenori (Srivastava, 2001), oamenii care fac bani pentru a se compara social cu alții, pentru a avea sentimentul puterii, pentru a se etala sau pentru a depăși îndoiala de sine, sunt mai puțin fericiți. Cu alte cuvinte, cei care fac bani din motive ce nu sunt în acord cu valorile și principiile lor, sunt mai puțin fericiți și împliniți.

Dacă vrei să îți rezolvi problema îndoielii de sine, a lipsei de apreciere și a stimei de sine prin a face mai mulți bani, s-ar putea să te învârți mult și bine în acest cerc, ajungând să fii și mai neîmplinit.

Persoanele cu insecurități psihologice pot încerca să folosească banii ca mod de a se simți superioare celorlalți sau de a câștiga putere. Însă, dacă îndoiala de sine stă la baza unui astfel de motiv, urmărirea banilor nu l-ar atenua, deoarece nu lipsa banilor este cauza insecurității psihologice.

Banii devin problematici atunci când sunt folosiți pentru a face lucruri pe care nu le pot face. Astfel, banii nu pot cumpăra iubire și nici nu pot cumpăra caracter, nu ameliorează în mod direct încrederea în sine, deoarece lipsa banilor nu este cauza principală a acestor lipsuri.

Pe de altă parte, utilizarea banilor în acord cu valorile tale personale pentru a-ți îndeplini anumite obiective, este asociată cu creșterea stării de bine. 
Unele studii relevă faptul ca e important motivul pentru care faci bani, și nu neapărat faptul că ești orientat să faci bani.

Unele motive pot fi extrinseci, cum ar fi cele ce țin de compararea cu alții, pentru a-ți demonstra puterea, controlul sau pentru a compensa anumite puncte vulnerabile. Precum și motive intrinseci, cum ar fi: independența și autonomia, pentru a-ți ajuta familia, pentru a-ți îndeplini anumite visuri și hobby-uri.

Teoria autodeterminării și rolul ei în viața noastră

Conform teoriei autodeterminării dezvoltată de Ryan și Deci, noi oamenii avem trei nevoi psihologice de bază: nevoia de autonomie, de competență și nevoia de relaționare. Dacă ne satisfacem aceste nevoi, nivelul nostru de bunăstare ajunge să fie optim.

În cadrul teoriei autodeterminării, nevoile sunt elemente psihologice esenţiale pentru creştere şi dezvoltare continuă, pentru integritate şi bunăstare.

Competența reprezintă credința conform căreia, cineva are capacitatea de a influența rezultate importante pentru sine.

Relaționarea reprezintă experiența de a avea relații sociale satisfăcătoare și împlinitoare cu ceilalți semnificativi și importanți.

Autonomia este o nevoie umană și înseamnă a acționa cu un sentiment de alegere, voință și autodeterminare. Teoria autodeterminării se focusează în special pe motivația intrinsecă. Când oamenii fac anumite acțiuni din motivația intrinsecă, ei aleg și se bucură de ceea ce fac, fără să fie constrânși de forțe exterioare sau chiar controlând forțe interne care cer și constrâng. Satisfacerea nevoilor umane pentru competență, relaționare și autonomie, creează o motivație sustenabilă, pentru că apare din simțul sinelui și este însoțită de disponibilitate și implicare (Stone, Deci & Ryan, 2009).

Conform prezumțiilor teoriei autodeterminării, aceste nevoi de bază sunt universale – adică se referă la aspecte înnăscute şi nu învăţate, astfel încît se aşteaptă ca ele să fie evidente în toate culturile şi în toate perioadele de dezvoltare. 

În cercetarea mea, am vrut să văd dacă motivele pentru care oamenii fac bani sunt relevante în modificări ale stării de bine. Adică, dacă cei care fac bani din motive extrinseci, ce nu sunt în acord cu valorile lor au un nivel mai scăzut al stării de bine și invers, dacă cei care fac bani din motive intrinseci, sunt mai împliniți.

Citește partea a doua a articolului aici: În ce măsură banii “aduc” fericirea – partea II

Pe curând,

Raluca