Ce rol ai tu în relațiile tale?
Înainte de a citi acest articol îți recomand să vizualizezi video-ul de mai jos:
În relațiile cu cei din jur, Ina era o persoană ambițioasă, inteligentă și puternică, ghidându-i pe cei din jur cu câte o vorbă bună, pentru că altfel nu prea știa cum să își arate iubirea față de oameni. Ar vrea de multe ori să le spună cât îi apreciază, însă nu îi iese. Uneori scoate anumite perle prin care doar îi înțeapă pe ceilalți, nu cumva să se simtă superiori față de ea și să o perceapă ca fiind slabă și ușor influențabilă.
De fapt, asta vrea să ascundă de ceilalți, îi este teamă că vor profita de ea, așa cum au făcut-o și în trecut, când nu avea încredere în judecata și intuiția ei și se lăsa influențată de unii și de alții. Făcea asta pentru a se face plăcută și pentru a fi acceptată de oameni, atrăgându-i astfel pe cei care profitau de naivitatea și bunătatea ei. Aproape de fiecare dată ajungea dezamăgită, închizându-se în ea din ce în ce mai tare. Nu mai avea curajul să își arate sufletul așa cum era, ci își alesese o mască fadă.
Foarte puțini erau cei care ajungeau acolo, la inima ei, și aceia după ce treceau mai multe probe, un fel de teste ale încrederii.
Nu de puține ori avea sentimentul că este singură și că nimeni nu o înțelege, avea momente când trecea neobservată. Chiar și în grupuri, se făcea cu greu auzită, enervându-se pe cei din jur și găsindu-le defecte pentru că nu reușeau să o înțeleagă, să o asculte. Prefera să se retragă în cochilia ei, unde era confortabil pentru moment.
Până când, în viața ei a apărut o persoană ce îi semăna perfect: atât la gesturi, moduri de a gândi, aspirații, cât și la trăsăturile fizice.
În acel moment, nu a mai putut rezista tentației și a început să se deschidă, să își arate sufletul așa cum era. El ajunsese chiar o extensie a ei și de multe ori chiar se enerva când el gândea diferit.
Nu mai voia să schimbe acea imagine, trebuia să fie după chipul și asemănarea ei, nu concepea altfel, nu înțelegea cum ceilalți pot gândi altfel.
A ajuns chiar să îi îndepărteze pe aproape toți cei care nu îi semănau, nu avea prieteni și era din ce în ce mai singură. Se mai întreba uneori de ce nu are prea mulți prieteni, însă îi trecea repede, se consola cu ideea că e bine și așa.
Cei din jur o percepeau ca o fire închisă și docilă, nu-și puneau prea multe întrebări în ceea ce o privește. Reușea să se facă mică și nevăzută și când se enerva parcă revărsa tot ce nu era exprimat până atunci, iar ceilalți se mirau spunând „cine este această creatură?”.
Într-o zi globul s-a spart, iar imaginea pe care o avea despre lume și relații s-a împrăștiat în mii de bucăți. A încercat să le lipească, însă nu mai reușea să-l facă la loc. În același timp, parcă și inima ei se desfăcea, inițial a crezut că suferința este cea care doare. A aflat apoi că de fapt, începuse să se dărâme zidurile din jurul sufletului ei, pe care l-a închis cu atâtea lacăte pentru a-l proteja ca un părinte grijuliu.
Nu mai zicea nimic, nu mai știa ce să facă, tot universul i se schimbase instant. Doar observa ce i se întâmplă și spera să nu îi spună nimeni nimic.
O nouă Ina se năștea, cu lacrimi, cu zâmbete și cu viață. Da, era vie iar când cineva o întreba cine este și ce s-a întâmplat de e atât de plină de viață, le spunea cu zâmbetul pe buze: “mi-am schimbat pielea, așa cum face șarpele pentru a permite creșterea și am renunțat la ce nu îmi face bine”.
Încă se mai gândea la vechea Ina și o mai lăsa din când în când să iasă, până s-a obișnuit cu noua viață, cu noua lume ce se năștea odată cu sufletul ei. Ba chiar, mai mult de atât parcă oamenii roiau în jurul ei, așa cum se adună fluturii la lumină.
De multe ori alegem să ne complacem în anumite situații și relații deși simțim că ceva nu e în regulă, ba chiar avem multe nemulțumiri, crezând că ascunzând gunoiul sub preș nu va mai ieși niciodată de acolo.
Din fericire toate momentele de criză din viața noastră vin să ne arate unde greșim, încotro trebuie să ne îndreptăm și ce avem de schimbat la noi și la viața noastră.
Dacă ai trecut prin astfel de momente cu siguranță știi la ce mă refer și dacă te uiți acum în urmă poți vedea cu claritate că aveai nevoie de criza respectivă.
Dacă treci acum prin astfel de moment, pot să îți spun că va trece, însă depinde de tine cum va trece. Caută să vezi lecția ce vine cu această criză și gândește-te ce fel de OM vrei să fii în continuare.
Sunt curioasă prin ce momente dificile ai trecut și tu și care au fost lecțiile învățate.
Te îmbrățișez cu drag!
Raluca
