Relațiile nu se câștigă, ci se construiesc

Relație, un cuvânt ce poate avea diverse înțelesuri pentru fiecare dintre noi: unii se referă doar la relația de iubire, alții la relația dintre părinte și copil, alții la relațiile cu cei apropiați, cu colegii de la lucru, etc.

Acum ceva timp, pentru mine cuvântul relație se rezuma doar la relația de iubire. Nu mi-am pus niciodată problema că ar putea însemna mult mai mult de atât.

În timp, am început să văd mai multe nuanțe ale acestui cuvânt. Mi-am dat seama că poți avea relație cu o persoană pe care o întâlnești o singură dată în viață și cu care creezi o conexiune.

În dicționar avem următoarea definiție:

Relație = Legătură, conexiune, raport între lucruri, fapte, idei, procese sau între însușirile acestora. Conexiune între doi sau mai mulți termeni. Legătură între persoane, popoare, state.

În dicționar este menționat termenul de conexiune.

Ce înseamnă acest cuvânt pentru tine?

Cum știi că ești în conexiune cu cineva?

Relațiile pot fi de mai multe feluri, nu au un nume, ci le poți defini tu în funcție de cum te simți în raport cu o anumită persoană din viața ta.

De exemplu, dacă ar fi să descrii acum 5 din relațiile cu oamenii din jurul tău în 3 cuvinte care ar fi acestea? și când spun relații, mă refer nu doar la cele armonioase, ci și la cele în care există anumite tensiuni, conflicte.
Pentru că, de obicei, cele mai puțin armonioase îți arată unde și ce mai ai de lucrat. Poate iei lucrurile prea personal, poate nu ai curajul să spui ce te deranjează și speri ca celălalt să ghicească ce nevoi ai tu, poate nu știi să îl apreciezi pe celălalt însă aștepți asta de la cei din jur, poate nu știi să asculți și vrei doar să demonstrezi cât ești tu de tare.

Felul în care relaționăm cu ceilalți vine din modelele pe care le-am preluat din copilările de la părinții noștri, apoi de la educatori și profesori. Poate unele modele ne-au folosit până la un moment dat, însă acum nu ne mai ajută. Din când în când, îți recomand să te observi cum reacționezi în unele situații și dacă rezultatul este cel pe care ți-l doreșți.

De exemplu te enervezi când cineva îți ordonă pur și simplu ce să faci și ripostezi: te cerți și spui că nu faci sau faci și nu spui nimic, deși aduni de fiecare dată și mai multă furie față de persoana respectivă. Cum ar fi trebuit să procedezi sau cum vei face data viitoare astfel încât să nu se ajungă la niciunul din scenarii și toată lumea să fie mulțumită?

O pistă de plecare ar putea fi să exprimi ceea ce simți, dar fără să ai un ton de reproș sau judecată. Poate celălalt nu își dă seama că face asta, mai ales dacă face la fel cu toată lumea.

De multe ori nu spunem ce ne deranjează, de teamă să nu supărăm pe cineva sau să iscăm conflicte, însă asta este doar o iluzie, pentru că el este deja creat: în interiorul tău și în relația cu celălalt. Nu o să mai fii la fel în relație cu acea persoană ca înainte, iar dacă schimbi persoana și nu ai rezolvat provocarea, ghici ce? vei întâlni altă persoană care se va comporta la fel cu tine.

Până când?

Până când vei învăța să te exprimi, să vorbești despre ce simți și să ceri ce ai nevoie.

Și mie mi-a trebuie ceva timp până să învăț să mă exprim, credeam mereu că sigur acea colegă/coleg are ceva personal cu mine, sigur nu îi place de mine. Greșit, acestea sunt doar filme fabricate de mintea noastră. Lucrurile neexprimate în exterior, se manifestă în interior prin gânduri ce se tot repetă, diverse stări nu tocmai plăcute, uneori chiar boli.

Oare cum ar fi dacă, în loc să dăm pur și simplu vina pe celălalt atunci când ne înfuriem, să luăm o pauză de respirație și să privim și din altă perspectivă: dacă de fapt celălalt se gândește la cu totul altceva decât filmul la care te gândești tu?

Sau cum zice Bernard Shaw:
singura și cea mai mare problemă în comunicare este iluzia că dialogul a avut loc

Să luăm următorul exemplu:

– El știe că eu știu dar nu spune nimic.
  – Dar de ce nu-mi vorbește, de vreme ce știe că știu? de ce tace, în loc să dea glas lucrurilor despre care aș vrea atât de mult să vorbim împreună? Îmi pun tot felul de întrebări în legătură cu el, răspund tot eu în locul lui, îmi închipui sentimentele lui, apoi îmi spun: nu răspunde niciodată când îi pun o întrebare.
prin urmare nu abordez subiectul și nu văd, nu-mi dau seama că tocmai tăcerea mea și tăcerea lui ne blochează.

  – Dar nu îi spun acum că poate se supără, nu e momentul perfect, poate crede că sunt nebună…eh, oricum nu mă înțelege niciodată sau se face că nu mă înțelege, nu mă aude..
Și el la rândul lui poartă un dialog lăuntric cu mine, fără ca eu să știu despre ce-i vorba, pentru a evita întrebările delicate sau dureroase, uneori imaginare.”

Astfel, fiecare îi pune celuilalt în minte, întrebarea care-l preocupă, dându-și tot în minte răspunsul pe care-l speră sau de care se teme.

Acest mod de a gândi în locul celuilalt întrece realitatea care de multe ori este mult mai blândă decât cele mai negre scenarii din mintea noastră.

Având în minte dialogul lăuntric de mai sus ajungem la concluzia că:
Știu că nu ești fericit cu mine
Știu ce o să mi spui
Nu ți-am vorbit despre asta pentru că știam oricum că nu o să mă asculți

Aceste moduri de a evita dialogul vin de la anumite frici: riscul de a fi refuzat, respins, de a fi judecat, devalorizat dacă îndrăznești să ceri, teama de a nu fi înțeles, acceptat, teama de a nu-l răni pe celălalt

Dacă încă mai speri că relațiile tale se vor îmbunătăți de la sine sau că relațiile armonioase depind doar de anumiți oameni atent selecționați de tine, ca la concursurile de miss, iar implicarea ta să fie zero dacă se poate, ei bine ai mult de așteptat.

Dacă vrei să ai relații frumoase cu cei din jur e nevoie de lucru intens. Așa cum mergi la sală să îți lucrezi corpul, așa cum mergi la școală, la cursuri să îți lucrezi mintea și la lucru pentru a-ți construi o carieră, așa este nevoie să lucrezi și la relațiile tale.

Alocăm atâta timp pentru lucruri ce peste 1 an, 2, 5, 10 nu vor mai avea importanță și lăsăm relațiile pe ultimul loc, uităm de noi, de sufletul nostru și de celelalte suflete din jurul nostru. Uităm că de fapt lucrurille funcționează invers: având relații armonioase și fructuoase cu cei din jur, se așează lucrurile și pe celelalte planuri mult mai ușor și cu mai puțin efort.

O discuție faină și lipsită de interes cu un coleg de lucru, partener de afaceri, medic, partener de viață, vânzătorul de la pâine îți poate aduce multe cadouri neașteptate cum ar fi: idei, recomandări, prietenie, o stare de entuziasm, de căldură în suflet, o colaborare, propunere de parteneriat etc.

Suntem obișnuiți să luptăm cu înverșunare și cu frustrare, cu agresivitate pentru ceea ce ne dorim și nu de puține ori încălcând valorile celor din jurul nostru.

Ceea ce ne dorim pentru viitor nu va veni doar printr-o evoluție a tehnologiei, a bussinessului sau a schimbării legislației, ci va veni în primul rând din felul în care relaționăm între noi, începând de la felul în care ne adresăm nouă înșine, celui de lângă noi și până la felul în care relaționăm cu cei din jur și ce transmitem prin puterea exemplului.

Tu de când nu ai mai luat pulsul relațiilor tale?

Cu drag,

Ralu

Folosesc informațiile de mai sus cu unicul scop de a vă trimite acest newsletter. Din motive legale, consimțământul explicit este necesar. Vă rog bifați căsuța de mai jos:

Vă puteți răzgândi în orice moment și bifa link-ul de dezabonare prezent în fiecare newsletter. Sau îmi puteți scrie pentru dezabonare oricând.

Similar Posts

One Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.