Nevoia de control. Cum îți dai seama când e prea mult sau prea puțin?

Ce îți vine în minte când te gândești la control?

Poate acel moment când vrei să urli cât poți tu de tare la persoana care tocmai te-a enervat, însă nu o faci?

Sau când ai tendința de a te uita în telefonul partenerului?

Sau când vrei să faci tu totul, pentru că nimeni nu face mai bine ca tine?

Sau când vrei să iei în brațe pe cineva cu tot sufletul, însă nu o faci?

La părinții care se tem că adolescentul poate intra în diverse anturaje și impun acestuia restricții pentru a-l controla?

Sau acele momente în care planifici mereu tot ce ai de făcut, la lucru știi tot ce mișcă și nu mai ai timp de familie și relaxare? Eventual ai mai avea nevoie de încă 12 ore pentru a le face pe toate?

Ca să nu mai zic de momentele în care ești la dietă sau nu ai voie să mănânci ce îți place cel mai mult și fix atunci treci prin fața unui restaurant, unde se gătește acel fel de mâncare. Cedezi tentației sau nu?

Toate exemplele de mai sus definesc o anumită formă de control. 

Până nu demult priveam controlul ca pe ceva rău, negativ. Însă mi-am dat seama că același lucru poate avea și o parte negativă și una pozitivă.

Controlul oferă siguranță. Însă, e vorba de o aparentă siguranță, pentru că oricând este loc și pentru neprevăzut. Să știi tot timpul la ce să te aștepți, elimină un stres și un nivel de anxietate la care suntem predispuși. 

Există și un revers al medaliei: nu ai energia necesară pentru a face tot ce știi că trebuie făcut sau că poți să faci. Aici mă refer la energia mentală și emoțională pentru a gestiona toate situațiile. Ajungi în acel punct în care ai bateriile goale și totuși nu te oprești, insiști să faci totul cum trebuie și când trebuie, așa cum ți-ai propus, până la epuizare.

Nopțile nedormite, iritabilitatea, frica și anxietatea sunt câteva efecte secundare.

Însă, cum îți dai seama că e prea mult sau prea puțin control, pentru a interveni la timp?

Și mai ales care sunt consecințele?

În primul rând, controlul poate fi de mai multe feluri: 

·     Asupra celorlalți(extern)

·     Sau autocontrol(intern)

Semne că ai probleme cu controlul asupra celorlalți:

Nu lași pe nimeni să facă lucrurile în locul tău deși nu faci față taskurilor din viața de zi cu zi. Nimeni nu le face mai bine decât tine.

Dorința de a fi mereu în control poate însemna că ești perfecționist și foarte preocupat de ceea ce cred alții despre tine. Psihologul Monica Ramirez Basco spune ‘Căutarea perfecțiunii poate fi dureroasă pentru că e condusă de dorința de a face totul bine și teama de consecințele greșelilor.’ 

Astfel, dacă ești perfect în ochii tăi și ai altora, ai senzația că ai totul sub control.

Ai nevoie să ții evidența celorlalți

Dacă ești genul de persoană care trebuie să știe ce face toată lumea în orice moment, ei bine, s-ar putea să fii un control freak. Se regăsește de obicei la acei șefi ce vor să fie puși în ”Cc” la fiecare mail, pentru că nu au încredere în echipa lor. Bineînțeles că asta vine la pachet cu multă presiune și stres.

Judeci comportamentul altora

Judecata asupra celorlalți este tot o formă de control a comportamentului. Pe moment, acest lucru te poate face să te simți mai bine cu tine. Pe termen lung, cei care judecă suferă mai mult pentru că nu au relații de calitate în viața lor.

Cei care judecă, de obicei sunt foarte critici cu ei înșiși. Au un comportament ofensiv și îi atacă pe ceilalți cu judecăți, pentru a evita durerea și nemulțumirea față de propria persoană.

În cele din urmă, atunci când alegi să îi judeci pe ceilalți, nu câștigă nimeni de fapt. Mai bine gândește-te cum ai putea să îi ajuți pe alții să crească, folosind un feedback constructiv.

Atunci când deții controlul asupra vieții tale nu înseamnă că este un lucru rău. Însă, gestionarea felulului în care alții își trăiesc viața, poate fi o problemă. 

Autocontrolul sau controlul intern

În ceea ce privește autocontrolul, pot să detaliez mai în amănunt pentru că mult timp m-am confruntat cu acest lucru, fără să îmi dau seama că ceva era în neregulă.

În general, oamenii care au un autocontrol excesiv au următoarele caracteristici:

• sunt conștiincioși și responsabili;
• se relaxează greu;
• își impun standarde foarte înalte, deși știu că nu le pot atinge mereu;
• își păstrează sentimentele și părerile pentru ei până simt că este “momentul potrivit”;
• sunt foarte precauți;
• perfecționiști;
• foarte rigizi, funcționează numai după reguli;
• focusați pe detalii, nu mai văd “the big picture”;
• își maschează adevăratele sentimente.

Aici aș mai adăuga acea categorie de oameni care ajung să nu își mai facă nici un fel de plan, de teamă că nu o să le iasă perfect. Asta pentru că de mai multe ori în viața lor, nu le-a ieșit exact cum și-au propus.

Sau cei care plănuiesc și perfecționează până la cel mai mic detaliu și nu mai finalizează proiectul pentru că nu o să fie niciodată perfect.

Deși acest tip de comportament poate avea și unele avantaje, vine la pachet cu relații defectuoase cu cei din jur. Aceștia nu reușesc să aibă conexiuni profunde cu oamenii din jurul lor și se simt mai mereu singuri. Adesea, pot petrece mult timp plăcut în preajma celorlalți, însă atunci când pleacă se simt deconectați și neapreciați. Asta se întâmplă pentru că atenția lor este pe a da bine, pe a fi perfecți, pe a nu greși ceva, în loc să fie concentrați pe a crea conexiuni cu cei din jur. 

Controlul asupra proriilor emoții

Când autocontrolul emoțiilor e prea mult? 

Ei bine, pentru că nu îți exprimi emoțiile și sentimentele, începi să le aduni. Mai ales pe cele negative care formează în interiorul tău un ghem din ce în ce mai mare. Iar la un moment dat, când nu mai încape, explodează ca un vulcan pe oricine și orice din calea lui. Așa apar victime colaterale și sentimente de vinovăție după ce se face descărcarea emoțiilor acumulate. 

În acest caz, când autocontrolul este prea mult, se lasă cu pierderi pentru toată lumea.

Tot aici, mai e o variantă ce o întâlnesc frecvent, și anume acei oameni care au tot adunat în ei o viață întreagă. Au adunat pentru că așa au învățat că e frumos, să nu superi pe cineva, sau de frică, iar acum, sunt mereu încruntați, frustrați, nemulțumiți și critică tot ce prind în jurul lor. Nimic nu e bine pentru ei.

De fapt, nu este despre a-ți controla emoțiile, ci despre felul în care gândim și percepem emoțiile. Pentru că asta ne influențează atitudinea și comportamentul. 

Pe scurt, noi controlăm felul în care răspundem emoțiilor. 

A reacționa versus a răspunde

Există două moduri în care poți răspunde unei emoții.

Poți avea o reacție rapidă, instinctivă, fără să o treci prin filtrul gândirii și fără să te gândești la consecințe.

Sau poți răspunde calm, după ce te gândești la urmările acțiunilor tale.

Cu toții ne dorim să fim zen și să nu acționăm din anxietate, frustrare, furie, frică etc. 

Însă cum putem face asta?

În mare parte a timpului ne trăim viața acționând din impuls, fără să conștientizăm ceea de facem. Căutăm recompensa imediată și facem alegeri fără să ne gândim prea mult. 

Acest lucru vine tot dintr-o dorință instinctivă de a căuta plăcerea și a evita durerea.

Ca să nu mai acționezi din impuls, poți începe prin a acorda atenție gândurilor tale, comportamentului rezultat în urmă gândurilor și emoțiilor pe care le ai. 

Eventual, la sfârșitul fiecărei zile poți face un inventar al situațiilor prin care ai trecut. Apoi, pune-ți întrebarea: 

Cum altfel aș fi putut răspunde situațiilor importante din această zi? 

E o mare diferență între a reacționa și a răspunde. Una vine din impuls, cealaltă din decizie. 

De exemplu, poate ai teama de a vorbi în public. Te enervezi și începi să te critici, să îți spui că nu ești un bun speaker. Cu cât eviți să vorbești în public, cu atât crește teama și devine ceva de speriat. 

Analizând ceea ce gândești despre asta, îți dă ocazia de a privi altfel lucrurile. Poți alege să îți înfrunți teama, să vezi dacă e ceva chiar atât de mare și apoi să te simți mai încrezător în tine, pentru că ai avut acest curaj. Până la urmă din experiențe învățăm. 

Când ai nevoie să introduci controlul în viața ta?

La polul opus sunt rebelii, așa le zic eu 🙂 .

Această categorie sunt acei oameni haotici și libertini care fac ce vor și când vor în funcție de cum au chef. Reversul medaliei în acest caz, este atunci când își propun să facă ceva și se rătăcesc pe drum, furați de anumite peisaje, alte oportunități etc. Astfel, nu mai duc nimic la bun sfârșit. 

Pentru a ajunge la rezultatele pe care și le doresc, aceștia au nevoie să introducă controlul în viața lor.  Este vorba de partea pozitivă ce ține de planificare, organizare și direcție. Lucruri care te ajută să îți monitorizezi progresul și să iei măsuri atunci când ceva merge prost.

În cele din urmă, singurul lucru pe care îl putem controla cu adevărat este atitudinea noastră față de gânduri, emoții, circumstanțe și oameni.

Dacă citind articolul te-ai regăsit în una din situații, pot doar să îți spun că orice poate fi schimbat și educat. Totul pornește cu motivația ta: de ce îți dorești să schimbi un anumit comportament, apoi cu decizia și bineînțeles cu acțiune repetată.

Însă înainte de toate, e nevoie de acceptare. Uitându-te cu sinceritate la tine și admițând faptul că unele lucruri sunt așa cum sunt, poți alege să acționezi diferit, să schimbi ceva în viața ta și în rezultatele pe care le ai.

Sunt curioasă, tu cum privești controlul, în ce măsură se regăsește în viața ta de zi cu zi și cum te influențează?

Cu drag, 

Raluca

P.S: dacă ți-a plăcut articolul și vrei să mai scriu pe această temă, lasă-mi un mesaj în comentariile de mai jos!