Mai există încredere în relații?

“Iubirea ta e minunată, iubirea mea e la fel și totuși iubirea noastră e dureroasă și suferindă...” Jacques Salome

Fluturași în stomac, nopți nedormite, călătorii în vis și în realitate cu cel/cea de care te-ai îndrăgostit. Te gândești 24 din 24 la cel de care te-ai îndrăgostit și numeri orele, minutele și secundele până vă revedeți. Va sorbiți din priviri și pare că vă citiți gândurile, pare că vă știți de o viață întreagă deși abia v-ați cunoscut.

Porniți încrezători în călătoria numită “relație de iubire” cu entuziasm și încredere că nimic nu poate sta în calea iubirii voastre, vă jurați unul celuilalt că o să aveți grijă de iubirea voastră și că nu veți permite niciunui obstacol să va dezechilibreze.

Trec lunile, anii și te trezeșți într-o zi, nedumerit că celălat îți este mai mult dușman decât aliat:
“oare ce am văzut la el? unde sunt toate acele promisiuni și vise ce le aveam împreună? ce s-a întâmplat?”
Simți că ești într-un vis, un coșmar și vrei să te trezești în acel moment, unde erați bine, îndrăgostiți unul de altul și de viață.

Zi după zi parcă iubirea pare mai mult a luptă: a luptă pentru puterea și atenția celuilalt.

Vrei să îți ofere afecțiune, să simți că te conectezi la sufletul celuilalt, dar nu o faci, te închizi în tine și te cerți cu celălalt în mintea ta, dezvoltând scenarii dramatice.

Vrei să te asculte și să te înțeleagă, însă totul se transformă în ceartă și luptă, lupta pentru putere. Deși țipați unul la celălalt nu vă mai auziți, acum scoateți la iveală tot ce ați adunat și nu ați avut curajul să vă spuneți. Însă mesajul vostru nu mai ajunge la celălalt, ecourile voastre se ciocnesc și se sparg unul în altul. Între voi se ridică un zid din ce în ce mai gros.

Vrei să te sprijine în realizarea viselor tale, însă tot ce observi e că de fapt te sabotează deși, are și el nevoie de același lucru de la tine: are nevoie să simtă că îi ești alături, ca un camarad. Are nevoie nu doar să audă, ci să vadă că ești acel partener de nădejde ce nu va fugi în fața provocărilor și testelor ce vin pe parcursul relației.

Vrei să îți facă declarații de iubire și să îți spună cât de mult te apreciază, dar descoperi cu dezamăgire că deja le spune altcuiva. Te simți devalorizat și te întrebi unde ai greșit, de ce nu ți-a spus.

Când iubirea nu e de ajuns

Ce s-a întâmplat între timp?

După un început entuziast și după ce trece îndrăgostirea, apar primele teste într-o relație:

• mutatul împreună
• comunicarea sinceră a nevoilor și sentimentelor
• • când ceva te deranjează și nu spui de teamă să nu îl superi pe celălalt
  • sau spui cu intenția de a te elibera fără să ții cont de felul în care o spui, făcând și mai mult rău
• apariția primelor semne de gelozie și necomunicarea lor
• îi ascunzi anumite gânduri și lucruri ce le faci și crezi că nu îi sunt pe plac partenerului
• părinții ei, părinții lui și influența acestora în relație
• bagajul trecutului care iese la suprafață
• • De exemplu: “În copilărie, tatăl ei se înfuria și o certa de fiecare dată când întârzia. Soțul ei, Paul, nu se supără niciodată dacă ea întârzie. Ea își imaginează că el își ascunde sentimentele (n-ar fi cazul să suporte aceste întârzieri, ci să se enerveze). Atunci îl va provoca, va exagera “până când totul va face explozie”. S-a măritat cu un bărbat foarte diferit de tatăl ei, dar va face tot posibilul că acesta să îi semene.

Aparent pot fi lucruri neînsemnate ce pot fi trecute cu vederea. Speri totuși că celălalt se va schimba odată cu trecerea timpului dar nu îi spui asta și nici nu faci nimic pentru a îmbunătăți relația. Ba mai mult de atât, nu iei în considerare faptul că poate și tu vii cu un bagaj al trecutului ce ar trebui revizuit.

Timpul trece și observi că lucrurile nu s-au îmbunătățit ci din contră, certurile sunt tot mai dese și aparent din nimic. Însă la baza lor stau toate acele lucruri nerezolvate și care nu au fost puse pe masă în momentul în care au apărut sau poate ai încercat și ați ajuns la luptă, renunțând în cele din urmă la a mai comunica lucrurile delicate.
Astfel, începeți să vă ascundeți lucruri unul celuilalt, ducând multe lupte fiecare în mintea lui, fiecare crezându-se îndreptățit și aruncând vina asupra celuilalt.

Și încrederea?

Unde e în toată această poveste?

Cine ești tu în acea relație? de unde ați început și unde ați ajuns?

Ți-ai pus toate speranțele în acea relație și acum nu înțelegi ce s-a întâmplat.

Ei bine, toate acele lucruri adunate în timp duc la dezechlibre și chiar despărțiri. Încrederea se construiește în timp, dacă îți dai voie să îți deschizi inima în fața celuilalt și vrei să îl cunoști așa cum este în realitate, nu cum ai vrea tu să fie.

Construind o bază solidă în relație de la început, te scutește de dureri de cap, pardon, de inimă mai târziu 🙂

Discută deschis cu partenerul despre cum privești tu o relație și ce este important pentru tine, vorbește-i despre felul în care numești tu un lucru și privește din papucii celuilalt.

De cele mai multe ori, deși folosim aceleași cuvinte când vorbim, acestea au cu totul altă semnificație pentru fiecare.

De exemplu, bani pentru un partener înseamnă libertatea de a alege: ce să muncească, alături de cine, unde și când să călătorească. Iar pentru celălalt înseamnă supraviețuire, putere și liniște.

Dacă pentru tine să iei micul dejun cu partenerul nu înseamnă mare lucru, pentru celălalt poate însemna un gest de iubire, timp de calitate petrecut împreună, conexiune și încărcarea bateriilor de dimineață.

Nu există rețetă pentru a ajunge la încredere absolută într-o relație, așa cum nu există nici pastilă pentru fericire și relații împlinite. Doar tu poți defini ce înseamnă încredere pentru tine și cum te simți când o ai.

Există calea ta și doar a ta. 

Experimentează, trăiește și iubește din toată inima și alege doar ce rezonează cu tine.

Sufletul tău știe mai bine ce are nevoie 😉

Te îmbrățișez,

Ralu