Dragostea
„Când ești mică dragostea e atunci când primești mărțișoare
(Tina are cea mai pufoasă și mai mare colecție de mărțișoare din bloc)
și dragostea-i atunci când scrie în oracol “ce culoare au ochii lui?” și
“ați vrea să fiți prieteni sau să vă căsătoriți?”
și până la urmă el întoarce ochii în altă parte și se împrietenește sau se căsătorește cu altcineva
și fumează apoi o țigară și atunci
dragostea e atunci când suferi-ca-proasta,
când îți pare rău,
când începuse un blues la un chef și îți dau lacrimile
și lui îi transpiră palmele,
ar vrea să știe tot despre tine.
dar mai ales dragostea-i atunci când e vară
și ți se rupe tocul pantofului în asfaltul încins
-e semn că cineva se gândește la tine.
face vrăji, te vrea înapoi.
pe trotuarul din fața blocului
zeci de tocuri strălucesc în lumina după-amiezii,
sfărâmate dar demne.
ca laserele lui Jean-Michel Jarre în concertul de la Shanghai,
desenând hotarul dintre noi și restul orașului.
și dragostea cea mai mare e
atunci când George de la trei face avioane
-scrisori pentru tine
și atunci când cafeaua-i fierbinte
iar “Tânăr și neliniștit” s-a terminat,
tot dragoste e.
și tot în inimă te pișcă
și-ți urlă: mi-e dor!
dragostea claxonează în fața blocului
când te faci roșcată la coafor
are nervi, dă din picior.
dar și mai dragoste e atunci când din blocul de vis-a-vis
un voyeur te atinge cu o pată de soare (așa, ca-ntr-un vis)
reflectată-ntr-o oglindă, tu în fața altei oglinzi te machiezi.
și între blocul B) și blocul A4
voyeurul acela îți dă șah-mat cu pata lui de lumină
întinsă curajos peste stradă.
dragostea-i și atunci când vă despărțiți
și el „nu-ți dă papucii”
doar că “tu meriți ceva mai bun”, te sărută pe frunte,
apoi tu nu-l mai lași să-ți șteargă și lacrimile
și vine vara și se termină școala,
vin femeile de serviciu și spală tabla
șterg pe jos, spală băncile
și nicăieri nu mai scrie “I love you” și dragostea
încape toată în apa plină de detergent,
apoi încape toată-ntr-o cârpă
murdară și ruptă pe margini și-apoi
rămâne să petreacă vara într-o găleată roșie
pe care femeia de serviciu o uită în fiecare an
într-un colț al cancelariei.”
Fata din lift, 2003
Până la urmă ce e dragostea?
Să fie toate aceste lucruri enumerate mai sus?
Să fie ceea ce trăiești tu azi?
Sau ce ți-ai dori?
Ajungem să definim dragostea și iubirea mai mult prin ceea ce vedem în filme, citim în cărți, vedem în jurul nostru. Prea puțin ne întrebăm care e propria definiție.
Partea mai puțin plăcută este că ajungem să trăim după definițiile altora, care de multe ori sunt opusul a ceea ce ne dorim în adâncul sufletului.
Prea puțin se mai gândește cineva la astfel de lucruri.
Important e să găsești pe cineva care te acceptă și aia e. Te căsătorești, faci casă, copil, mașină și alte cele.
Și apoi? ce urmează după?
Apoi te trezești pe la vârsta mijlocie, deși uitându-mă în jur trec maxim 5 ani până să apară divorțuri, despărțiri, amantlâcuri și altele din această categorie.
Fiecare se descurcă cum poate și face așa cum vede sau a văzut la alții, până ajunge în acea zi cocoșat de atâta fugă, atâtea relații eșuate, probleme și sănătate precară.
În acea zi ai 2 opțiuni:
- Fie te închizi și privești totul negru în jurul tău și nu mai permiți nimănui să intre vreodată acolo, devii critic, pesimist și posomorât, te afunzi în muncă și alte experiențe care te fac să uiți de golul existențial și durerea din suflet.
- Sau, decizi că e timpul să faci ceva, să schimbi ceva la tine, să ceri ajutor specializat și să începi să îți descâlcești povestea pe care tu ai construit-o de-alungul timpului fără prezența ta conștientă.
Cred că mulți oameni ajung să fie răutăcioși și superficiali pentru că și-au pierdut încrederea în ei înșiși în primul rând. Apoi în cei din jur.
Totul e pe fugă și pe recompensă imediată. Spunem că nu mai avem timp să ne gândim la lucruri ce țin de suflet sau de auto-dezvoltare, de lucru cu tine însuți. Însă ce văd eu e că tot acei oameni petrec mult timp citind mondenități, scandaluri și alte lucruri ce nu le folosesc la nimic. Ba din contră, le adâncesc și mai mult golul.
Apoi se întreabă cu ce greșesc, că doar nu au făcut rău nimănui.
Da, nimănui decât ție însuți.
În încheiere te las cu o întrebare:
Dacă continui fix în acest ritm, făcând tot ce ai făcut în ultimul an, unde vei fi peste 5 ani? dar peste 10?
Ești acel om care ai vrea să fie copilul tău?
Pe curând,
Raluca
