Nimeni nu are dreptul să îți spună cine ești.

Atâta timp cât te vei vedea prin ochii celorlalți, nu vei ști niciodată cu adevărat ce e despre tine, ce îți aparține.

Vei avea o viață bazată doar pe proiecțiile altora.

Viața se trăiește trăind, nu vorbind, gândind sau visând.

 

Orice acțiune, fie că este bună sau mai puțin bună, măcar este a ta și tu ai decis asta.

Aplecându-te asupra principiilor universale nu îți mai dai voie să te cunoști pe tine cel care ești cu adevărat. Îți vei petrece viața doar încercând să urmezi standarde, care nici măcar nu știi ale cui sunt sau cine le-a inventat. Doar le preiei și le duci mai departe, ca un bagaj.

Oare câți din cei care au realizat mari invenții au urmat calea altora?

Spunea cineva la un moment dat că e plin followeri și vorbitori și sunt tot mai puțini cei care fac.

Ne pierdem timpul și viața comentând, judecând, jucând jocuri psihologice și sociale ca să ce? ca să treacă timpul?

Și dacă tot ne-a fost dat acest TIMP numit viață, trebuie doar să trecem prin el? ca la un examen la care e de ajuns să luăm notă de trecere?

Doar despre asta să fie viața ta?

 

Doar atât ești tu?

Un trecător în timp?

Un călător ce străbate o distanță din punctul A în punctul B pe o traiectorie prestabilită?

Atunci, stau și mă întreb: dacă e doar despre asta, de ce ne agităm atât de mult?

Și dacă e mai mult de atât, de ce avem timp să pierdem timpul?

 

Te îmbrățișez,
Raluca

Credit imagine: pexels.com

Dacă ți-a plăcut acest articol, shareuiește-l cu prietenii tăi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *