„Ochelarista dracului!”

Atât am apucat să aud în timp ce treceam cu mașina pe o străduță îngustă, în timp ce un domn taximetrist mă aștepta să trec.

Am strâns din dinți în timp ce eram gata să fac la fel, apoi m-am oprit.

Instant m-a străfulgerat gândul: “pe bune? vrei să te iei la ceartă cu el? eventual să îl urmărești tot orașul? :D”

Mi-am dat seama că multă vreme am făcut asta, mi-am pus nervii la luptă în loc să fac altceva constructiv, care să mă ajute atât pe mine cât și pe cei din jur.

Îmi amintesc cum o dată am avut o stare de rău cam jumătate de zi după o ceartă din asta random cu un tip pe stradă și nu m-am mai putut concentra pe ce aveam de făcut.

Știi, cu rău nu găsești bine. E ca și cum ai semăna porumb și vrei să culegi grâu.

Orice gând sau faptă pe care o trimiți către altcineva, se întoarce în aceeași măsură spre tine.

Crezi că dacă nu vede sau nu te aude celălalt nu se pune?

 

Greșit!

Nu ai cum să culegi fericire devalorizându-i pe cei din jurul tău.

Apoi te mai și plângi, “vai nimic nu îmi merge bine”, “vai dar cu ce am greșit că sunt milostiv, nu fac rău nimănui”. Uiți însă toate acele gânduri, înjurături și alte cele pe care le-ai spus despre celălalt?

La ură nu răspunzi cu ură. În cel mai bun caz răspunzi cu indiferență sau cu amuzament.

Poate vei spune că ai încercat și că nu a funcționat, însă chiar ai încercat pe bune? pentru cât timp? Până când schimbarea nu are loc în sufletul tău, nu o să se schimbe nimic nici în exterior.

Iar dacă aștepți să se schimbe celălalt mai întâi, ai de așteptat mult și bine.

Eu cred că cei mai săraci oameni fac asta, împrăștie cu răutate în jurul lor. Sunt atât de nefericiți și lipsiți de împlinire încât se răzbună pe tot ce apucă. Când spun săraci nu mă refer la contul din bancă ci la bogăția interioară, la cât de bine sunt cu ei înșiși.

Obișnuiam să spun adeseori “păi dacă mă provoacă eu să nu zic nimic?”

Ei, tocmai acesta e secretul: să nu reacționezi.

În fiecare dimineață în trafic parcă totul se transformă într-o junglă: fiecare țipă baricadat de geamul mașinii, crezându-se mai deștept decât celălalt. Eu sunt “+”, tu ești ““, ca o joacă de copii, mai că nu scot limba unul altuia 😄

Și acum stau și mă întreb: ne plângem de politicieni, ne plângem de șefi, de vecini, de invidioși și așa mai departe însă noi ce facem când suntem provocați?

Uităm să fim OAMENI. Vrem să avem o viață mai bună și oameni mai fericiți și binevoitori în jurul nostru, însă ce facem pentru asta?

Doar ne plângem, dăm cu judecată, înjurături, blesteme și mustăcim de bucurie ca un drăcușor când așa-zisul “dușman” pățește ceva. Ba chiar în cele mai triste cazuri muncești să ai succes doar pentru a-i demonstra celuilalt cât ești tu de deștept. Construiești castele de nisip, însă ce vei face la prima furtună?

Acu’ te întreb:

Tu pe ce îți construiești fundația astăzi?

 

Ce semeni pentru mâine?

Cum vrei să fie urmașii tăi?

Eu nu pot decât să îi mulțumesc domnului taximetrist că m-a inspirat să scriu acest articol 🙂

 

Te îmbrățișez,

Ralu

P.S: dacă ai exemple în care ai rezistat în a răspunde cu aceeași monedă te rog să le scrii într-un comentariu pentru a-i inspira și pe ceilalți 🙂

Dacă ți-a plăcut acest articol, shareuiește-l cu prietenii tăi.

One Thought on “Rău faci, bine găsești?”

  • Foarte fain articolul 🙂 Si eu am avut o intamplare asemanatoare, numai ca eu eram in firobuz si stateam rezemata de un scaun ocupat deja de altcineva si o doamna se gaseste sa ma intrebe: “de ce nu-l lasi pe batran sa stea jos, nu vezi ca abia se tine?”. Desi scaunul nu era ocupat de mine, am ramas surprinsa sa constat ca mult mai important pentru mine a fost sa observ situatia batranului si am ignorat total ce mi-a spus doamna, chiar daca am remarcat tonul ei acuzator. In final, l-am si ajutat sa ajunga unde avea nevoie si sincer iti marturisesc ca m-am simtit atat de bucuroasa si am avut o zi cu adevarat minunata.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *