Când ești mică dragostea e atunci când primești mărțișoare

(Tina are cea mai pufoasă și mai mare colecție de mărțișoare din bloc)

și dragostea-i atunci când scrie în oracol “ce culoare au ochii lui?” și

“ați vrea să fiți prieteni sau să vă căsătoriți?”

și până la urmă el întoarce ochii în altă parte și se împrietenește sau se căsătorește cu altcineva

și fumează apoi o țigară și atunci

dragostea e atunci când suferi-ca-proasta,

când îți pare rău,

când începuse un blues la un chef și îți dau lacrimile

și lui îi transpiră palmele,

ar vrea să știe tot despre tine.

dar mai ales dragostea-i atunci când e vară

și ți se rupe tocul pantofului în asfaltul încins

-e semn că cineva se gândește la tine.

face vrăji, te vrea înapoi.

pe trotuarul din fața blocului

zeci de tocuri strălucesc în lumina după-amiezii,

sfărâmate dar demne.

ca laserele lui Jean-Michel Jarre în concertul de la Shanghai,

desenând hotarul dintre noi și restul orașului.

și dragostea cea mai mare e

atunci când George de la trei face avioane

-scrisori pentru tine

și atunci când cafeaua-i fierbinte

iar “Tânăr și neliniștit” s-a terminat,

tot dragoste e.

și tot în inimă te pișcă

și-ți urlă: mi-e dor!

dragostea claxonează în fața blocului

când te faci roșcată la coafor

are nervi, dă din picior.

dar și mai dragoste e atunci când din blocul de vis-a-vis

un voyeur te atinge cu o pată de soare (așa, ca-ntr-un vis)

reflectată-ntr-o oglindă, tu în fața altei oglinzi te machiezi.

și între blocul B) și blocul A4

voyeurul acela îți dă șah-mat cu pata lui de lumină

întinsă curajos peste stradă.

dragostea-i și atunci când vă despărțiți

și el „nu-ți dă papucii”

doar că “tu meriți ceva mai bun”, te sărută pe frunte,

apoi tu nu-l mai lași să-ți șteargă și lacrimile

și vine vara și se termină școala,

vin femeile de serviciu și spală tabla

șterg pe jos, spală băncile

și nicăieri nu mai scrie “I love you” și dragostea

încape toată în apa plină de detergent,

apoi încape toată-ntr-o cârpă

murdară și ruptă pe margini și-apoi

rămâne să petreacă vara într-o găleată roșie

pe care femeia de serviciu o uită în fiecare an

într-un colț al cancelariei.”

Fata din lift, 2003

Până la urmă ce e dragostea?

Să fie toate aceste lucruri enumerate mai sus?

Să fie ceea ce trăiești tu azi?

Sau ce ți-ai dori?

Ajungem să definim dragostea și iubirea mai mult prin ceea ce vedem în filme, citim în cărți, vedem în jurul nostru. Prea puțin ne întrebăm care e propria definiție.

Partea mai puțin plăcută este că ajungem să trăim după definițiile altora, care de multe ori sunt opusul a ceea ce ne dorim în adâncul sufletului.

Prea puțin se mai gândește cineva la astfel de lucruri.

Important e să găsești pe cineva care te acceptă și aia e. Te căsătorești, faci casă, copil, mașină și alte cele.

Și apoi? ce urmează după?

Apoi te trezești pe la vârsta mijlocie, deși uitându-mă în jur trec maxim 5 ani până să apară divorțuri, despărțiri, amantlâcuri și altele din această categorie.

Fiecare se descurcă cum poate și face așa cum vede sau a văzut la alții, până ajunge în acea zi cocoșat de atâta fugă, atâtea relații eșuate, probleme și sănătate precară.

În acea zi ai 2 opțiuni:

  1. Fie te închizi și privești totul negru în jurul tău și nu mai permiți nimănui să intre vreodată acolo, devii critic, pesimist și posomorât, te afunzi în muncă și alte experiențe care te fac să uiți de golul existențial și durerea din suflet.
  2. Sau, decizi că e timpul să faci ceva, să schimbi ceva la tine, să ceri ajutor specializat și să începi să îți descâlcești povestea pe care tu ai construit-o de-alungul timpului fără prezența ta conștientă.

Cred că mulți oameni ajung să fie răutăcioși și superficiali pentru că și-au pierdut încrederea în ei înșiși în primul rând. Apoi în cei din jur.

Totul e pe fugă și pe recompensă imediată. Spunem că nu mai avem timp să ne gândim la lucruri ce țin de suflet sau de auto-dezvoltare, de lucru cu tine însuți. Însă ce văd eu e că tot acei oameni petrec mult timp citind mondenități, scandaluri și alte lucruri ce nu le folosesc la nimic. Ba din contră, le adâncesc și mai mult golul.

Apoi se întreabă cu ce greșesc, că doar nu au făcut rău nimănui.

Da, nimănui decât ție însuți.

În încheiere te las cu o întrebare:

Dacă continui fix în acest ritm, făcând tot ce ai făcut în ultimul an, unde vei fi peste 5 ani? dar peste 10?

Ești acel om care ai vrea să fie copilul tău?

Pe curând,

Raluca

Dacă ți-a plăcut acest articol, shareuiește-l cu prietenii tăi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *