life coaching

Ce am învățat în ultimul an despre relații

Aș putea spune că anul 2017 a fost anul relațiilor. Începând de la relația cu mine, cu prietenii, cu cei apropiați și cu toți oamenii din jurul meu pot spune că am avut parte de nenumărate provocări sau mai bine spus lecții, unele mai light, altele mai dure.

Așa se întâmplă când nu îți înveți lecțiile la timp sau nu vrei să renunți la anumite tipare sau comportamente care nu te ajută: vine viața și îți arată, te dai cu capul și ții minte data viitoare ?

Prima lecție pe care am învățat-o a fost despre puterea mea personală.

Cred că a fost unul din examenele la care am trecut mai greu, dar mi-am și învățat lecția. Obișnuiam să nu am încredere în mine și în potențialul meu, în abilitățile mele, vedeam mereu în ceilalți lucruri frumoase pe care le admiram și consideram că eu nu pot sau mă frustram că de ce nu pot și eu. Gândind așa, așteptam cumva de la cei apropiați un sprijin și acționam abia după ce mă consultam cu ei. Eventual așteptam să mai primesc și o mână de ajutor.

Erau destule momentele în care eram în funcție de ceilalți, de exterior, iar deciziile pe care le luam erau la fel. De aici veneau și foarte multe frustrări, pentru că nimic nu era așa cum aș fi vrut. Bine spus “cum aș fi vrut” pentru că niciodată nu am stat să îmi definesc mai întâi visele, obiectivele mele și apoi să văd cum le pot integra la momentul prezent.

Pare atât de simplu și totuși nu o facem, ne este teamă să avem obiective mari, ne este teamă de eșec, de rușine, de succes, de ce vor spune alții și tot așa lista poate continua.

Când am luat decizia de a lua decizii pentru mine în primul rând și de a avea curajul să îmi setez un obiectiv pe termen lung de cca 3-10 ani, totul în jurul meu a căpătat contur, oportunitățile au început să apară iar rezultatele nu s-au lăsat așteptate. Au mai fost și provocări și vor fi tot timpul, dar acum am mai mult curaj și încredere că pot să le fac față cu brio.

A doua lecție a anului trecut a fost despre încredere și mai exact încrederea în oameni. 

Deși avem sute de prieteni pe rețelele de socializare și comunicăm în diverse postări și grupuri, în realitate tindem să avem din ce în ce mai puțină conexiune și încredere unii în ceilalți.
Prieteniile adevărate sunt din ce în ce mai puține, nu se pot numi prietenii acele relații construite pentru a bârfi sau pentru a ne plânge unul altuia de cât de grea este viața.

O relație în adevăratul sens al cuvântului înseamnă să ai curaj și răbdare cu celălalt, înseamnă să împărtășești momente frumoase și mai puțin plăcute cu celălalt, înseamnă uneori doar să fii acolo, prezent și să asculți doar, să îți dai voie să te vulnerabilizezi în fața celuilalt. Asta nu înseamnă că ești slab, ci din contră, este o dovadă de curaj și putere.

O relație mai înseamnă să înveți să și ceri, să îți exprimi nevoile și dorințele și să faci mici compromisuri în limita confortului tău.

Nu există relație fără așteptări: mereu vom avea diverse relații, fie ca sunt de iubire, prietenie, profesionale sau familiale, în care intrăm cu cel puțin o așteptare dar pe care nu o spunem, ne place să părem superman, că ne descurcăm singuri și nu avem nevoie de nimeni, sperând în secret să ne fi citite și împlinite dorințele.

De aici apar o serie de conflicte între noi unde încrederea se duce pe apa sâmbetei, credem că celălalt ne este dușman și intrăm în lupta pentru putere.

Cine este cel mai tare din parcare?

Un alt aspect ce ține de încredere este atunci când așteptăm ca celălalt să facă primul pas spre noi, nu cumva să părem fraieri în ochii celuilalt.

Dar dacă și celălalt așteaptă același lucru?

Oare ce s-ar întâmpla dacă ai face tu primul pas către celălalt cu inima deschisă?
Cum ar fi să îi spui celui de care îți place ce simți pe bune și ce îți dorești tu? sau colegului de la lucru că îl apreciezi pentru un lucru pe care l-a spus ieri sau pentru felul lui de a fi? sau părinților tăi că îi apreciezi, că vrei să aibă încredere în tine și că mai ai nevoie din când în când de aprecierile lor?

Ce ai de pierdut? dar ce ai de câștigat?

Din fiecare experiență înveți, crești, te transformi, te șlefuiești. Dacă doar aștepți, ai mult de așteptat și nici nu vei învăța nimic în tot acest timp, tot ce vei face este să te frustrezi că alții au și tu nu.

Deci? care este următoarea experiență plină de curaj?

A treia lecție a anului trecut este despre adevăr și autenticitate.

Mulți dintre noi definim minciuna ca fiind o afirmație prin care evităm adevărul, însă minciună mai este și atunci când nu spui anumite lucruri sau nu îți exprimi nevoile, crezând că celălalt se va supăra și că așa îl protejezi.
Am fost în ambele tabere de multe ori și pot spune că în niciuna nu m-am simțit bine. Atunci când nu spui acumulezi frustrări și dezvolți filmele din mintea ta, trăind doar tu în ele și te comporți în consecință. Lipsa sincerității duce la lipsa conexiunii între oameni.
Când eram în tabăra în care nu mi se spuneau anumite lucruri și le aflam în urma unor conflicte sau situații tensionate, adică era deja prea târziu, mă supăram pentru că mă simțeam mințită. Plus că între timp, văzând persoana cealaltă că are un comportament diferit, îmi faceam și eu diverse scenarii pe care bineînțeles că nu le împărtășeam.

M-am tot învârtit în acest cerc până când a durut și am luat decizia de a fi sinceră și de a-i încuraja și pe cei din jurul meu să facă același lucru. Astfel, salvăm relații, economisim energie pentru lucruri constructive și suntem mai conectați unii cu ceilalți.

Poate nu e mereu confortabil să spui lucrurilor pe nume. Pentru aceste cazuri poți crea un cadru special în care îl pregătești pe celălalt, îi spui ce intenție ai, te asiguri că te ascultă și începi să spui fără a acuza și fără a emite judecăți, vorbești doar despre tine, despre ce simți, despre ce îți place și ce nu îți place.

Dacă pe moment se supăra, va aprecia sinceritatea ta ulterior și ai făcut un pas pentru a te apropia de celălalt cu inima deschisă. Astfel, îl vei încuraja să facă același lucru.

Pe anul acesta mi-am propus să fiu mai curajoasă în relațiile cu oamenii din jurul meu, să spun lucrurilor pe nume și să îmi dau voie să fiu eu așa cum sunt: cu plusuri și minusuri și cu vulnerabilități și să îmi concentrez atenția pe a construi viața în jurul meu așa cum îmi place.

Tu ce îți propui pentru tine anul acesta și ce fel de relații vrei să construiești în jurul tău?

Cu drag,

Raluca

Similar Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *