Mi-au țiuit puțin urechile, încercând să răspund la întrebarea de mai sus.

Când eram mai tânără aș fi vrut să aud vocea încrederii și a strălucirii care să îmi șoptească că sunt bună și că merit, că valorez mult mai mult decât cred, să nu mă las păcălită de ce se vede și să îmi ascult sufletul.
De fapt, mi-aș fi dorit să am o oglindă în care să mă văd fix așa cum eram, nu așa cum credeam eu.

Mi-aș dori și acum să am o astfel de oglindă, care mi-ar spune ce se află dincolo de învelișul subtil al structurilor mele, că doar copacul nu se bazează pe crengile și pe trunchiul său atunci când e furtună, ci pe rădăcinile sale puternice, pe care și le-a dezvoltat mai înainte de toate.

Așadar, amintește-ți,

Amintește-ți care-ți sunt rădăcinile, solul în care ai crescut și ia-ți energia de acolo,

Crede în tine și mergi înainte orice ar fi,

Nu te opri, nu te opri!

Fii o rachetă cu traiectorie prestabilită,

Țintește bine obiectivul și fii cu ochii pe el. Nu asculta ce murmură ceilalți, chiar de vor țipa, tu pune-ți ochelarii și căștile de drum spre stele, nu spre adâncuri.

Focusează-te pe ce te înalță.

Ce-ți face inima să vibreze, corpul să tremure și picioarele să danseze cântecul din sufletul tău?

Fă primul pas și dansează-ți drumul. Asta o să te țină treaz și o să te apere de orice îți va apărea în cale.

În schimb, dacă te abați de la drumul tău, de la ceea ce îți cere inima, te vei lovi de multe ziduri, vei da cu capul și te vei întreba de unde vine, ce s-a întâmplat.

Un exemplu de acest gen este Maria, o clientă care și-a dat seama după ce s-a tot lovit de situații neplăcute și de joburi în care nu se regăsea, că niciodată nu se va mai abate de la a picta, oriunde, pe orice, în orice fel, va picta chiar și pe pereții minții atunci când nu găsește o bucată de pânză sau de hârtie.

Pentru că atunci când o lovește inspirația e ca și cum îngerii cântă în urechile ei și trebuie să arate asta într-un fel, atunci, în acel moment. Iar asta o face să simtă că trăiește cu adevărat, restul sunt detalii.

Așa și tu, dragă omule, alege, dar alege înțelept și lasă-te ghidat de cântecul inimii, știi că e acolo.

E acolo de mult timp, uneori poate ți-ai fi dorit să nu-l fi auzit niciodată, gândindu te că nu vei ști să îl cânți, să te faci auzit.

Știi, nimic nu e întâmplător. Nu ți se dă mai mult decât poți duce iar dovada acestui lucru este că astăzi ești încă aici, citind aceste rânduri, parcă scrise special pentru tine, pentru mine și pentru cine vrea să audă și să facă ceva pentru el.

Decizia este doar începutul, însă de multe ori începutul este cel mai greu, știi zicala aceea că “prima dată e mai greu 🙂

Ei bine, așa și în iubire, așa și în alegerea drumului în viață sau la o răscruce de drumuri.

Cu 7 ani în urmă, Maria ar fi vrut să audă vocea așa:

Draga mea, știu că uneori îți este greu, și mai știu că ți-ai dori să ai pe cineva mai mare care a trecut deja prin ce treci. Ești frumoasă, puternică și mult, mult mai inteligentă decât crezi. Dacă aș putea ți-aș așeza cea mai mare și mai strălucitoare oglindă din Univers pentru a-ți arăta cât de minunată ești și câtă putere creatoare ai.

Acum ți-e greu să mă crezi, încă nu vezi nimic care să dovedească ce spun eu. Ai încredere în tine în primul rând și gândește-te mereu că unele rezultate nu determină ceea ce ești tu cu adevărat. Uneori doar îți arată cum te vezi tu pe tine și poate fi un semnal de alarmă că trebuie să schimbi ceva, cum ar fi modul de a privi lucrurile.

Aruncă ochelarii ăia vechi și prăfuiți, nici măcar nu îți mai vin, acum ai ocazia să îți alegi cei mai frumoși și curați ochelari. Poți chiar să îi pictezi în culorile tale preferate. Oare cum ai vedea lumea dacă ai face asta? cum te-ai vedea pe tine?

Ce zici? accepți provocarea?

Nu aștepta să treacă viața și să te chinui să înghesui lumea în acel cufăr mic cu care ai plecat de acasă.

Deschide-ți inima și cuprinde întreaga lume în sufletul tău.

De fapt, vei vedea că întregul tău univers izvorăște de acolo.

Știi, sacoșele alea grele de limitări și de atâția “nu pot” așteaptă să le lași.

Aruncă-le și fă-ți calea mai ușoară, știi doar că ai un drum lung de străbătut, plus că mai ai de adăugat multe nestemate în ele, cum ar fi bucuria și pofta de viață, poftă de verde crud de primăvară.

Apropo, de când nu a mai fost primăvară în sufletul tău?

Când au înflorit ultima dată cireșii?

Dar speranța și credința că meriți și că poți mult mai mult decât crezi? și decât îți spun ceilalți?

Îndrăznește și deschide ușa primăverii.

Nu te uita în jur,

Privește în tine.

Ce nu îți dai voie să faci?

Cine nu îți dai voie să fii?

Dacă te ajută, și eu sunt pe acest drum al primăverii. Ce îmi ușurează munca sunt oamenii și mentorii din jurul meu, ce mă trag pe cale atunci când o iau pe un drum greșit. De fapt, ei doar îmi arată drumul meu și eu aleg dacă merg înainte sau dacă ocolesc puțin anumite trasee.

Chiar unul din ei mi-a spus într-o zi: “știi că de fapt leneșul aleargă mai mult?”

M-a zguduit puțin, apoi am tipărit-o pe pereți, pe oglindă, peste tot pentru a nu uita câtă energie consum când evit să acționez.

Alegi aparent calea ușoară dar alergi până găsești acele instrumente, până găsești oamenii potriviți pentru ce ai tu nevoie, până mai faci un ocoliș pe ici pe colo și ajungi obosit unde ai fi ajuns dacă alegeai corect de prima dată. Uneori poti ocoli chiar și 10-15 ani.

Nu-ți mai pierde timpul plângându-te, criticându-te sau judecându-i pe ceilalți. Folosește acea energie construind în jurul tău.
De tine depinde să îți construiești viața așa cum vrei, relația pe care o vrei.

Stând și dând vina pe celălalt unde ajungi?

Poate încă mai speri că îți vei trezi tu partenerul și că va face așa cum vrei tu. Exact asta este calea ocolită: așteptând să facă celălalt ceva sau să se schimbe.
E ca și cum amâni să faci tu ceva, să te schimbi tu, să investești în tine și în a pune mâna la lucru. Nu faci decât să te frustrezi și mai tare, pentru că nu funcționează așa.

Dacă vrei, am eu o oglindă mare cu care te pot ajuta să te priveti așa cum ești de fapt, pentru a descoperi resursele din tine și de care ai nevoie pentru a-ți atinge obiectivul mult visat, pentru a-ți construi viața așa cum vrei tu.

Oglinda mea se numește coaching.

 

Tu alegi destinația/obiectivul iar eu merg alături de tine, însoțindu-te către calea cea mai scurtă care ți se potrivește.

Mai multe despre coaching poți citi aici: De ce coaching?

Pentru mai multe informații sau întrebări, mă poți găsi pe mail la ralucas.nedelcu@gmail.com

 

Te aștept cu drag,
Raluca

Dacă ți-a plăcut acest articol, shareuiește-l cu prietenii tăi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *