Îndemn la trezire

Când totul e pierdut, se naște un învingător

Articolul de astăzi este scris de Andrea Movilă:

Salutare, 

Eu sunt Andrea și de mult timp mi-am dorit să contribui la un articol, dar nu am reușit din diferite motive. Poate nu am fost destul de inspirată, sau curajoasă să fac asta, dar acum simt ca a venit momentul să împărtășesc cu voi ceea ce văd, simt sau ceea ce mă frământă.

V-ați intrebat vreodată ce este Terra? 

Probabil ai răspunde simplu, Planeta noastră. Dar ce o face să fie a noastră? Doar faptul că ne desfășurăm toate activitățile pe ea? 

Mă gândeam la lucrurile pe care noi le numim „ale noastre”, dar de fapt,  mi-am dat seama că și noi suntem „ale lor” și că există un fel de reciprocitate. 

De exemplu, numele nostru. Este al nostru, dar totuși, nu noi îl folosim cel mai frecvent, ci persoanele din viața noastră.  

Femeia care ne-a dat viață, o numim „mama noastră”. Și ca orice mamă, se dedică și face tot ceea ce face pentru binele copiilor ei. 

Comparând „Planeta noastră” cu „mama noastră”, mi-am dat seama că nu sunt foarte mari diferențe.  Precum o mamă iubitoare, planeta are grijă de tine, punându-ți la dispoziție atât resursele necesare vieții, cât și mediul în care să îți desfășori activitatea, un mediu pentru a te dezvolta, pentru a fi fericit.

Tu cum o faci fericită pe mama ta, care ti-a dat viață? 

Poate prin atenția pe care i-o acorzi cu un telefon, o floare, prin recunoștință.

Însă, te-ai întrebat vreodată ce poți face ca Planeta noastră să fie fericită? Dacă da, ce ai făcut, concret, ca aceasta să fie fericită? 

Dacă nu, acum ai timp să reflectezi asupra acestei întrebări, dat fiind contextul în care ne aflăm.

Apropo de context si de statul acasă, la început nu prea mi-a surâs ideea de a sta închisă în casă. Mi s-a părut că aș fi, într-un fel la închisoare, condamnată pe nedrept. Apoi, reflectând asupra situației, mi-am dat seama că, totuși nu am fost condamnată pe nedrept. 

Mi-am dat seama că am fost egoistă; m-am gândit și chiar acționat, doar în beneficiul meu, nu și al Planetei. 

Privind din alta perspectivă acest proces cu liniștea si izolarea, atât eu, cât si Terra, am ieșit câștigătoare.

Pe de o parte, Terra, a câștigat un moment de respiro, o gură mare de aer curat, de care avea foarte mare nevoie. 

Eu, în schimb am câștigat timp pentru mine. Timp în care pot să fac ceea ce nu făceam înainte dar îmi doream. Pot să pictez, pot să citesc, dar cel mai important, pot să reflectez la ceea ce am fost, ceea ce sunt, dar mai ales, la ceea ce vreau să devin

Până la urmă, această „izolare la domiciliu”, nu o mai privesc ca pe o închisoare sau un gard uriaș de care nu pot să trec, ci constat, că acel gard a existat de fapt acolo înainte, dar nu am avut timp să îl văd. Acum că l-am văzut, nu mi-a rămas decât să îl distrug și să văd ce este dincolo de el. 

Sunt curioasă, tu ce ai câștigat în acest proces? 

Văd în comunitatea în care trăiesc, oameni care încep să se îngrijoreze cu privire la viitor. Din cauza pandemiei, afacerile lor, au fost suspendate și gândul că va trebui să o ia de la început, îi deprimă. 

Privind partea plină a paharului, să iei totul de la început nu este chiar așa de rău. Este greu, dar nu rău, deoarece ai deja o experiență în spate, știi ce greșeli ai făcut, iar acum a venit momentul să vezi ce ai învățat din ele, și, de ce nu, să faci altele noi. Ia totul ca pe o provocare, nu ca pe o povară. 

Felul în care privești spre viitor și rezolvarea problemelor

Îmi amintesc cu drag, de profesorul nostru de matematică din liceu, care ne spunea să nu ne uităm urât la exerciții, că ele sunt frumoase, chiar dacă par grele. Totul depinde de atitudinea ta față de ele. 

Așa este și în viață. Nu te uita urât spre viitor, chiar dacă ți se pare că va fi greu. Nu știi cum va fi. 

Respectând algoritmul, vei reuși să rezolvi în cele din urmă provocarea și vei vedea la final, că n-a fost chiar așa de greu. Însă dacă reușești să vezi și frumusețea ei, atunci ești cu adevărat învingător. 

Până la urmă, totul depinde de noi. 

E de ajuns să îți pui câteva întrebări pentru a găsi răspunsuri și eficiente în aceste momente dificile.

Ce poți face tu pentru un viitor mai bun? 

Ești responsabil și îți asumi toate consecințele faptelor tale? 

Ești un exemplu demn de urmat? 

Tu ai urma un model ca tine?

Cu drag,

Andrea

P.S: pictura este realizată de autoare prin tehnica wet-on-wet.

P.P.S: acest articol face parte din seria “Îndemn la trezire” ce o să aibă mai multe părți, scrise de mai mulți contribuitori. 
Vezi articolul anterior aici: Când nu e nimeni de vină, suntem cu toții responsabili

Similar Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *