Dacă ar fi să trăieșți această viață de un infinit de ori ti-ar plăcea?

Dacă răspunsul este nu, înseamnă că nu o trăiești cu adevărat acum.

Citind zilele trecute cartea “Plânsul lui Nietzsche”, m-a frapat această întrebare. Nu este prima dată când o aud. Am mai auzit-o, însă nu destul de tare.

Acum parcă era diferită, spusă chiar de Nietzsche a răsunat atât de tare încât nu mai puteam dormi. Cum adică să trăieșți aceeași viață de un infinit de ori?

În acest caz aș alege doar secvențe pe care le-aș repeta, ca atunci când faci un film și după ce filmezi mai multe scene, tai și alegi ce să păstrezi la montaj.

Văd frecvent oameni triști, furioși, supărați pe viață, care văd totul ca o luptă și cred că cine are noroc, câștigă, cine nu, pierde pentru totdeauna.

Tot acei oameni, inclusiv și eu, în unele momente dau vina pe ceilalți, își proiectează propriile nemulțumiri și frustrări asupra celorlalți, parcă abia așteptând să îi taxeze la prima și cea mai mică greșeală. Nu o facem intenționat, ceva din noi țipă atât de tare încât trebuie cumva să exprime acea durere, furie.

Pe cine ești de fapt supărat?

Pe celălalt că nu își trăiește viața după regulile tale? după harta ta mentală?

Tu ai trăi astfel?

De fapt, cine țipă atât de tare?

Să fie oare acea parte din tine care nu a avut curajul sau nici măcar nu s-a gândit că poate face propriile alegeri care să îți mulțumească sufletul?

Sau acea parte care A TREBUIT să facă unele lucruri pentru a supraviețui, pentru a-și depăși condiția în speranța unui viitor mai bun? și acel viitor când va fi?

În altă viață?

Când te-ai oprit ultima dată să te întrebi:

Oare eu ce vreau cu adevărat să fac cu viața mea? Dacă ar trebui să o mai trăiesc încă odată și încă o dată fix așa, mi-ar plăcea?

Și nu, nu este vorba despre o viață perfectă, ci despre a simți și a vedea tot ce se întâmplă în jurul tău și despre a iubi ceea ce trăieșți zilnic. Despre a trăi ca și cum tu ai ales deja ceea ce trăiești.

Te-ai gândit cum îți vei privi viața la 70 de ani când te vei uita în urmă?

De fapt hai să o facem acum:

Tocmai ai împlinit 70 ani, ești împreună cu familia și cu cei apropiați, sărbătorind un nou prag al vieții tale. Ești fericit că ai ajuns până aici și că poți împărtăși cu ceilalți bucuria acestei zile, te gândești că vrei să mai trăiești încă 10, 20, 30 ani. Ce ai vrea să faci?

Nepoții tăi vin să îți ureze La Mulți Ani și te roagă să le povestești cum a fost pentru tine până acum, care e secretul unei vieți fericite la 70 de ani, cum ai trăit, cum ai iubit și cum te-ai bucurat de viață, pentru că ei abia așteaptă să crească și să fie adulți. Cred că atunci când ești om mare poți să faci propriile alegeri, nu ce spune mama și tata sau învățătorii/profesorii la școală.

Ce le spui?

Tu cum ai făcut alegerile până la acea vârstă? de ce anume ai ținut cont?

Te poți raporta la viața ta de acum, la cum ai trăit-o până în prezent.

Eu am făcut acest exercițiu și mi-am dat seama că mă stresez prea mult pentru lucruri care nu contează și privesc prea mult partea negativă a lucrurilor, uitând să mă bucur de ce am deja, uitând să fiu recunoscătoare pentru oamenii de lângă mine, pentru soare, pentru faptul că am ocazia să experimentez această viață.

Te îmbrățișez,

Ralu

Dacă ți-a plăcut acest articol, shareuiește-l cu prietenii tăi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *